discomfort

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie discomforten < anglo-normandă descomforter.

Pronunție

  • AFI: /dɪs'kʌmfət/ (Anglia)
  • AFI: /dɪs'kʌmfɚt/ (SUA)


Substantiv

discomfort, pl. discomforts

  1. disconfort
    Why are you experiencing discomfort?
  2. deranj, incomodare

Sinonime

Antonime


Verb


Conjugarea verbului
to discomfort
Infinitiv to discomfort
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 discomforts
Trecut simplu discomforted
Participiu trecut discomforted
Participiu prezent discomforting
  1. a tulbura, a deranja
    His criticism did not discomfort her.

Cuvinte derivate

  • discomforter

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.