remușcare
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /re.muʃ'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului remușcare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | remușcare | remușcări |
| Articulat | remușcarea | remușcările |
| Genitiv-Dativ | remușcării | remușcărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- părere de rău cauzată de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte reprobabile.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A avea remușcări = a-l mustra conștiința pe cineva
Traduceri
mustrare de cuget
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.