mușcătură

română

Etimologie

Din a mușca + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /muʃ.kə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mușcătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mușcătură mușcături
Articulat mușcătura mușcăturile
Genitiv-Dativ mușcăturii mușcăturilor
Vocativ mușcătură mușcăturilor
  1. acțiunea de a mușca și rezultatul ei.
  2. senzație dureroasă de arsură, usturime.
  3. felul în care apropie cineva dinții pentru a mușca.
  4. (fig.) vorbă mușcătoare, ironie usturătoare; înțepătură.
  5. rană, semn produs prin mușcare.
  6. bucată dintr-un aliment atât cât poate cineva mușca o data.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.