ironie
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /i.ro'ni.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului ironie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ironie | ironii |
| Articulat | ironia | ironiile |
| Genitiv-Dativ | ironiei | ironiilor |
| Vocativ | ironie | ironiilor |
- vorbă, frază, expresie, afirmație care conține o ușoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare.
Cuvinte derivate
Expresii
- Ironia sorții = joc neașteptat al întâmplării
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.