vilă

română

Etimologie

Din latină, franceză, italiană villa.

Pronunție

  • AFI: /'vi.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vilă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vilă vile
Articulat vila vilele
Genitiv-Dativ vilei vilelor
Vocativ vilă vilelor
  1. denumire dată, în Imperiul Roman, unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi.
  2. locuință cu înfățișare voit rustică, elegantă și spațioasă, situată într-o grădină.
  3. (în evul mediu) denumire care desemna diferite forme de așezări (obștea țărănească, satul liber, satul dependent de domeniul stăpânului feudal și, uneori, centrul urban).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.