obște

română

Variante

Etimologie

Din slavă (veche) obĩštije.

Pronunție

  • AFI: /'ob.ʃte/


Substantiv


Declinarea substantivului
obște
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obște obști
Articulat obștea obștile
Genitiv-Dativ obștii obștilor
Vocativ obște obștilor
  1. (înv. și pop.) colectivitate, comunitate, populație, popor; (p.ext.) masă mare de oameni, gloată, mulțime; obștime.
  2. (înv.) (spec.) comunitate a călugărilor de la o mănăstire; (p.ext.) chinovie.
  3. (înv.) obștească adunare; (p.ext.) adunare, consiliu.
  4. formă de organizare socială specifică orânduirii feudale, care face legătura între aceasta și orânduirile anterioare și care se caracterizează prin munca în comun și prin îmbinarea proprietății private cu cea colectivă.
  5. asociație, întovărășire.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.