urban
română
Etimologie
Din franceză urbain < latină urbanus.
Pronunție
- AFI: /ur'ban/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului urban | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | urban | urbani |
| Feminin | urbană | urbane |
| Neutru | urban | urbane |
- care ține de oraș, privitor la oraș; orășenesc.
- (fig.) (despre atitudinea sau modul de comportare al cuiva) care dă dovadă de urbanitate; politicos, civilizat.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.