grădină

Vezi și : gradină

română

Etimologie

Origine îndoielnică. Provine probabil din gard. Confer albaneză gradinë, bulgară градина (gradina).

Pronunție

  • AFI: /grə'di.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
grădină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ grădină grădini
Articulat grădina grădinile
Genitiv-Dativ grădinii grădinilor
Vocativ grădină, grădino grădinilor
  1. (bot.) suprafață de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obținerii unor produse.
    Grădină de legume.
  2. (bot.) suprafață de teren plantată (și amenajată cu alei, bănci etc.) care servește ca loc de agrement sau care are rol decorativ.

Sinonime

  • 1: (înv. și reg.) sad, (reg.) ogradă, (prin Olt. și Ban.) bascea, (Transilv.) telechi
  • 2: parc

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • O grădină de om = om plăcut, simpatic

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.