grădină
| Vezi și : gradină |
română
Etimologie
Origine îndoielnică. Provine probabil din gard. Confer albaneză gradinë, bulgară градина (gradina).
Pronunție
- AFI: /grə'di.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului grădină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | grădină | grădini |
| Articulat | grădina | grădinile |
| Genitiv-Dativ | grădinii | grădinilor |
| Vocativ | grădină, grădino | grădinilor |
- (bot.) suprafață de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obținerii unor produse.
- Grădină de legume.
- (bot.) suprafață de teren plantată (și amenajată cu alei, bănci etc.) care servește ca loc de agrement sau care are rol decorativ.
Sinonime
Cuvinte derivate
- grădinar, grădinăreasă
- grădinăresc
- grădinări
- grădinărie
- grădinărire
- grădinărit
- grădiniță
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
|
Cuvinte apropiate
Expresii
- O grădină de om = om plăcut, simpatic
Vezi și
Traduceri
suprafață de teren arabil pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.