alee

română

Etimologie

Din franceză allée < din verbul aller.

Pronunție

  • AFI: /aˈle.e/
  • AFI: /aˈle.je/[1][2]


Substantiv


Declinarea substantivului
alee
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ alee alei
Articulat aleea aleile
Genitiv-Dativ aleii aleilor
Vocativ ' '
  1. drum într-un parc, într-o grădină etc. așternut cu nisip sau cu prundiș și mărginit de arbori sau de flori.
  2. stradă plantată cu arbori; stradă îngustă și scurtă.
  3. spațiu de circulație, mărginit pe ambele părți de elemente arhitecturale.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Note

  1. ↑ Flora Șuteu, Elisabeta Șoșa, Ortografia limbii române, Editura Floarea Darurilor, București, 1995, p. 27.
  2. ↑ Ana Tătaru, Dicționar de pronunțare a limbii române, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1999, p. 68.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.