plai
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /plaj/
Substantiv
| Declinarea substantivului plai | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plai | plaiuri |
| Articulat | plaiul | plaiurile |
| Genitiv-Dativ | plaiului | plaiurilor |
| Vocativ | plaiule | plaiurilor |
- versant al unui munte sau al unui deal; creastă, culme, vârf al unui munte sau al unui deal; (p.gener.) munte, deal mare.
- regiune de munte sau de deal aproape plană, acoperită în general cu pășuni.
- drum (sau cărare) care face legătura între poala și creasta unui munte; potecă.
- regiune, ținut; (la pl.) meleaguri.
- subîmpărțire administrativă a județelor și a ținuturilor (mai ales a celor de munte) în evul mediu, în Țara Românească; plasă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.