fundătură

română

Etimologie

'a (în)funda + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /fun.də'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
fundătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fundătură fundături
Articulat fundătura fundăturile
Genitiv-Dativ fundăturii fundăturilor
Vocativ fundătură fundăturilor
  1. stradă, drum, uliță care se înfundă, fiind închisă la un capăt prin construcții sau printr-un taluz; fundac.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.