grădinar

română

Etimologie

Din grădină + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /grə.di'nar/


Substantiv


Declinarea substantivului
grădinar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ grădinar grădinari
Articulat grădinarul grădinarii
Genitiv-Dativ grădinarului grădinarilor
Vocativ grădinarule grădinarilor
  1. persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.