tău

Etimologie

Din maghiară tó.

Pronunție

• AFI: /təw/

Substantiv

1. apă stătătoare puțin adâncă; baltă.
2. lac (glaciar); iezer.
3. (înv.) prăpastie, abis.

Etimologie

Din latină tuus, tua.

Pronume

1. (pron.pos.) (precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”) înlocuiește numele obiectului posedat și numele celui căruia i se adresează vorbitorul.

   A ta e cartea.

2. (pron.pos.) (la pl.) preocupările, deprinderile, opiniile etc. persoanei căreia i se adresează vorbitorul.
3. (pron.pos.) (pop.; la m. sau f.) soțul sau soția persoanei căreia i se adresează vorbitorul.
4. (pron.pos.) (la m. pl.) familia de care ține persoana căreia i se adresează vorbitorul; rudele, prietenii, partizanii ei.

   Nu-ți dau voie ai tăi să vii.

5. (pron.pos.) (la m. sau f. sg.) lucrurile personale, proprietatea, avutul persoanei căreia i se adresează vorbitorul.

Adjectiv

1. (adj.pos.) (precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale” când stă înaintea substantivului nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt). care este al celui căruia i se adresează vorbitorul, indicând posesiunea (casa ta), apartenența (țara ta), dependența în legătură cu termeni care denumesc persoane considerate în raportul lor față de persoana căreia i se adresează vorbitorul (frații tăi).
2. (adj.pos.) (cu valoare subiectivă)

   Călătoria ta va fi grea

3. (adj.pos.) (cu valoare obiectivă)

   Grija ta n-o poartă nimeni

4. (adj.pos.) (precedat de cuvinte cu valoare prepozițională)

   Împotriva ta

Anagrame

• atu
• aut

Referințe

• DEX '98 via DEX online