atu

română

Etimologie

Din franceză atout.

Pronunție

  • AFI: /a'tu/


Substantiv


Declinarea substantivului
atu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ atu atale
Articulat atuul atalele
Genitiv-Dativ atuului atalelor
Vocativ atuule atalelor
  1. carte (sau culoare) de joc socotită a avea cea mai mare valoare.
  2. element care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o șansă în plus.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.