rumegătoare
română
Etimologie
Din rumegător.
Pronunție
- AFI: /ru.me.gəˈto̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului rumegătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rumegătoare | rumegătoare |
| Articulat | rumegătoarea | rumegătoarele |
| Genitiv-Dativ | rumegătoarei | rumegătoarelor |
| Vocativ | rumegătoareo | rumegătoarelor |
- (zool.) (la pl.) subordin de mamifere având conformația dinților și stomacul (compus din mai multe camere) adaptate pentru rumegare; (și la sg.) animal care face parte din acest subordin.
Cuvinte apropiate
Vezi și
vedeți și
Traduceri
subordin de mamifere
|
|
Etimologie
Din rumegător.
Adjectiv
- forma de feminin singular pentru rumegător.
- forma de feminin plural pentru rumegător.
- forma de neutru plural pentru rumegător.
Substantiv
- forma de plural nearticulat pentru rumegător.
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.