girafă

Vezi și : girafa, Girafa

română

Etimologie

Din franceză girafe, care provine din forma veche giraffe < italiană giraffa. Provine din arabă زَرَافَة (zarāfa).

Inevitabil din persană زرناپا (zurnāpā); compus din زرنا (zurnā, „zurnă, fluier”) + پا (pā, „picior”).

Pronunție

  • AFI: /dʒiˈra.fə/


Substantiv


Declinarea substantivului
girafă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ girafă girafe
Articulat girafa girafele
Genitiv-Dativ girafei girafelor
Vocativ girafă, girafo girafelor
  1. (zool.) (Giraffa camelopardalis) mamifer erbivor, cu gâtul foarte lung, cu blana albicioasă cu pete brune, care trăiește în savanele Africii.
  2. (tehn.) suport care permite deplasarea unui microfon (în scenele în care actorii, cântăreții etc. se mișcă în scenă).
  3. (fam.) persoană înaltă și slabă.

Cuvinte derivate

  • Girafa

Cuvinte apropiate

  • girafide

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.