polei

română

Etimologie

Din a polei (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /poˈlej/


Substantiv


Declinarea substantivului
polei
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ polei poleiuri
Articulat poleiul poleiurile
Genitiv-Dativ poleiului poleiurilor
Vocativ poleiule poleiurilor
  1. strat subțire de gheață, continuu și neted, care acoperă uneori porțiuni din suprafața solului, arborii sau obiectele care se află în aer liber și care este format prin înghețarea apei provenite din ploaie sau din topirea zăpezii.
  2. (fig.) strălucire, lustru, luciu.
  3. (reg.) promoroacă, chiciură.


Traduceri

Etimologie

Din slavă (veche) polijati.

Pronunție

  • AFI: /po.le'i/


Verb


Conjugarea verbului
polei
Infinitiv a polei
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
poleiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să poleiască
Participiu poleit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a acoperi un obiect cu un strat subțire de aur sau de argint în scopul protejării sau al înfrumusețării; a sufla cu aur sau cu argint.
  2. (v.tranz.) a înveli într-o foiță subțire de staniol, de hârtie colorată etc.
  3. (v.tranz. și refl.) (fig.) a străluci sau a facestrălucească; a (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie.
  4. (v.tranz.) a înfrumuseța, a prezenta într-o lumină strălucitoare o situație, un aspect, o idee, o împrejurare etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.