poleitor

română

Etimologie

Din a polei + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /po.le.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
poleitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ poleitor poleitori
Articulat poleitorul poleitorii
Genitiv-Dativ poleitorului poleitorilor
Vocativ poleitorule poleitorilor
  1. muncitor care poleiește.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.