poleier

română

Etimologie

Din a polei + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /po.leˈjer/


Substantiv


Declinarea substantivului
poleier
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ poleier poleieri
Articulat poleierul poleierii
Genitiv-Dativ poleierului poleierilor
Vocativ poleierule poleierilor
  1. (rar) poleitor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.