poleială

română

Etimologie

Din a polei + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /po.leˈja.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
poleială
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ poleială poleieli
Articulat poleiala poleielile
Genitiv-Dativ poleielii poleielilor
Vocativ poleială poleielilor
  1. faptul de a polei; (concr.) strat subțire de metal (prețios) cu care se poleiește un obiect.
  2. foaie subțire de staniol folosită ca ambalaj, mai ales pentru unele articole alimentare.
  3. (fig.) ceea ce încearcă să dea un aspect bun, frumos, valoros unor lucruri lipsite de valoare; strălucire aparentă; lustru, spoială.
  4. cizelare, șlefuire, lustruire a unui obiect sau, (fig.), a unei opere literare, științifice etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.