pildă

română

Etimologie

Din maghiară példa.

Pronunție

  • AFI: /'pil.də/


Substantiv


Declinarea substantivului
pildă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pildă pilde
Articulat pilda pildele
Genitiv-Dativ pildei pildelor
Vocativ pildă pildelor
  1. ceea ce poate servi cuiva drept învățătură, drept model de urmat, drept termen de comparație; ceea ce poate servi ca obiect de imitație sau inspirație în privința formei, aspectului etc.; model, exemplu.
  2. dovadă, probă, indiciu.
  3. pedeapsă sau măsură drastică, menită să servească drept avertisment și pentru alții.
  4. povestire alegorică cu un cuprins religios sau moral, producție literară cu caracter moralizator, cu o structură apropiată de fabulă; parabolă; (p.ext.) maximă, sentință; proverb, zicală; semnificație, tâlc cuprins într-o asemenea povestire, maximă, zicală sau într-o acțiune oarecare, într-o faptă etc.
  5. fabulă.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

  • (loc.adv.) De pildă = de exemplu, bunăoară, cum ar fi.
  • (loc.prep.) (înv. și reg.) În pilda (cuiva) = cu aluzie, referitor (la cineva).

Expresii

  • A lua pildă = a imita exemplul cuiva


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.