serv

română

Etimologie

Din latină servus.

Pronunție

  • AFI: /serv/


Substantiv


Declinarea substantivului
serv
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ serv servi
Articulat servul servii
Genitiv-Dativ servului servilor
Vocativ servule servilor
  1. (în evul mediu) țăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, șerb.
  2. (latinism înv.) sclav, rob.
  3. (livr. înv.) servitor, slujitor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.