mărgăritar

română

Etimologie

Din neogreacă μαργαριτάρι (margaritári).

Pronunție

  • AFI: /mər.gə.ri'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
mărgăritar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mărgăritar mărgăritare
Articulat mărgăritarul mărgăritarele
Genitiv-Dativ mărgăritarului mărgăritarelor
Vocativ - -
  1. boabă rotundă și tare de culoare albă-strălucitoare cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor scoici și care se întrebuințează ca podoabă de preț; perlă.
  2. (fig.) lucru fără cusur, de mare valoare.
  3. (constr.) pietriș mărunt la betoane pentru fațade, mozaicuri, pentru așternut pe alei etc.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • găină-cu-mărgăritare

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Vezi și


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
mărgăritar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mărgăritar mărgăritari
Articulat mărgăritarul mărgăritarii
Genitiv-Dativ mărgăritarului mărgăritarilor
Vocativ - -
  1. (bot.) (Convallaria majalis) lăcrimioară, cerceluș.
  2. (bot.) (Loranthus europaeus) numele unei specii de vâsc care crește numai pe stejari, cu fructe în formă de bobițe galbene.

Sinonime

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.