mărgărităraș

română

Etimologie

Din mărgăritar + sufixul -aș.

Pronunție

  • AFI: /mər.gə.ri.tə'raʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
mărgărităraș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mărgărităraș mărgăritărașe
Articulat mărgăritărașul mărgăritărașele
Genitiv-Dativ mărgăritărașului mărgăritărașelor
Vocativ mărgăritărașule mărgăritărașelor
  1. mărgăritărel.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.