măcina

Etimologie

Din latină machināre sau macināre, din clasicul machĭnāri.

Pronunție

• AFI: /mə.ʧiˈna/

Verb

1. (v.tranz.) a preface boabele de cereale în făină cu ajutorul pietrelor sau al valțurilor morii; a preface diverse boabe sau materiale în pulbere cu ajutorul morii, al râșniței sau al altor unelte.
2. (adesea fig.) a fărâmița, a zdrobi, a ruina, a roade, a mânca.

   Apa macină malul.

3. (v.refl.) a se distruge treptat, încetul cu încetul (sub acțiunea unor factori nocivi).

   Zidurile se macină.

4. (fig.) a chinui, a consuma, a distruge.
5. (fig.) a examina sau a medita îndelung.

Etimologie

Din măcina.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru măcina.

Referințe

• DEX online