măcinătură
română
Etimologie
Din măcinat + sufixul -ură.
Pronunție
- AFI: /mə.ʧi.nə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului măcinătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | măcinătură | măcinături |
| Articulat | măcinătura | măcinăturile |
| Genitiv-Dativ | măcinăturii | măcinăturilor |
| Vocativ | măcinătură | măcinăturilor |
- (rar) măcinare.
- (concr.) ceea ce rezultă în urma măcinării; măciniș.
- pământ ros de ape; mâncătură, surpătură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.