surpătură

română

Etimologie

Din a surpa + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /sur.pə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
surpătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ surpătură surpături
Articulat surpătura surpăturile
Genitiv-Dativ surpăturii surpăturilor
Vocativ surpătură surpăturilor
  1. faptul de a (se) surpa.
  2. loc prăpăstios în curs de surpare; loc de unde s-a rupt o porțiune de teren; (p.ext.) porțiunea dislocată.
  3. ruină, dărâmătură.
  4. (pop.) hernie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.