mâncătură

română

Etimologie

Din a mânca + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /mɨn.kə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mâncătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mâncătură mâncături
Articulat mâncătura mâncăturile
Genitiv-Dativ mâncăturii mâncăturilor
Vocativ mâncătură mâncăturilor
  1. eroziune a solului (mai ales sub acțiunea apei).
  2. (reg.) urmă lăsată de anumite boli care degradează țesuturile organismului.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.