măciniș

română

Etimologie

Din a măcina + sufixul -iș.

Pronunție

  • AFI: /mə.ʧi'niʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
măciniș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ măciniș măcinișuri
Articulat măcinișul măcinișurile
Genitiv-Dativ măcinișului măcinișurilor
Vocativ măcinișule măcinișurilor
  1. măcinare, măcinat.
  2. (concr.) ceea ce se macină; cerealele duse la moară pentru a fi măcinate.
  3. (concr.) ceea ce rezultă în urma măcinării; măcinătură.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.