glumă

Vezi și : gluma

română

Etimologie

Din slavă (veche) glumŭ.

Schimbarea de terminație se explică, fie printr-un caz flexionar de la glumŭ, fie prin confuzie cu slavă (veche) gluma („nerușinare”), sau, mai curând, printr-un singular reconstituit pe baza pluralului glume. După Capidan, Raporturile, 229, bulgară глума (gluma) ar proveni din română, ceea ce nu pare probabil.

Înrudit cu islandeză veche glaumr („veselie zgomotoasă”).

Pronunție

  • AFI: /'glu.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
glumă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ glumă glume
Articulat gluma glumele
Genitiv-Dativ glumei glumelor
Vocativ glumă glumelor
  1. scurtă poveste plină de haz (și cu un final neașteptat), care provoacă râs și veselie.
    A face o glumă.
  2. faptă hazlie; păcăleală.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

  • A se întrece (sau a merge prea departe) cu gluma = a-și permite prea mult, a întrece limita admisă în atitudini, comportare
  • A lăsa gluma (la o parte) = a vorbi serios
  • A lua (ceva) în glumă = a nu lua (ceva) în serios, a nu da importanță; a subestima
  • A nu ști (sau a nu înțelege) de glumă, = se spune (ca reproș) despre cineva care se supără când glumești cu el
  • A nu-i arde (cuiva) de glumă = a fi indispus, supărat, necăjit
  • Nu-i (de) glumă = e lucru serios, îngrijorător


Traduceri

Etimologie

Din franceză glume.

Substantiv


Declinarea substantivului
glumă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ glumă glume
Articulat gluma glumele
Genitiv-Dativ glumei glumelor
Vocativ glumă glumelor
  1. (bot.) bractee situată la baza fiecărui spiculeț al unei plante graminee.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.