gluma

Vezi și : glumă

română

Etimologie

Din glumă.

Pronunție

  • AFI: /ˈɡlu.ma/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru glumă.




catalană

(català)

Etimologie

Din latină glūma („glumă”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /ˈɡlu.ma/
  • (central, oriental) AFI: /ˈɡlu.mə/


Substantiv

gluma f., glumes pl.

  1. (bot.) glumă

Vezi și

Referințe




italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină glūma („glumă”).

Pronunție

  • AFI: /ˈɡluma/


Substantiv

gluma f., glume pl.

  1. (bot.) glumă

Vezi și

  • brattea

Referințe




latină

(Latina)

Etimologie

Din verbul glūbō („a dezghioca, a depănușa, a decortica”).

Pronunție

  • AFI: /ˈɡluː.ma/


Substantiv


Declinarea substantivului
glūma
f. Singular Plural
Nominativ glūma glūmae
Genitiv glūmae glūmārum
Dativ glūmae glūmīs
Acuzativ glūmam glūmās
Ablativ glūmā glūmīs
Vocativ glūma glūmae
  1. (bot.) pleavă, vânturătură
  2. (bot.) glumă

Cuvinte apropiate

  • glūbō

Referințe




spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină glūma („glumă”).

Pronunție

  • AFI: /ˈɡlu.ma/


Substantiv

gluma f., glumas pl.

  1. (bot.) glumă

Vezi și

  • bráctea

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.