biet

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
format substantiv-nld
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
format substantiv-nld

română

Etimologie

Origine necunoscută.

Nuanța afectivă puternică este evidentă în întrebuințarea curentă a cuvântului, când este vorba de membrii familiei decedați: bietul tata, bietul frate-meu (confer spaniolă mi pobre padre).

Presupunem că acest caz indică adevărata semnificație a cuvântului, caz în care se poate recunoaște în el latină vĕtus ("vechi"), care s-a întrebuințat de asemenea din epoca clasică desemnînd "strămoșii, cei morți".

În acest caz, bietul Petre a început prin a însemna "răposatul Petre" și apoi, printr-o asociație de idei firească, "bietul Petre" (confer și săracul Petre). Fonetismul lui vĕtus > biet este normal; confer și italiană vieto ("trecut, vechi").

Pronunție

  • AFI: /bjet/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
biet
Singular Plural
Masculin biet bieți
Feminin biată biete
Neutru biet biete
  1. (N.B. precedă nume de ființe) vrednic de milă, de plâns.
    Un biet țăran; bietul de mine!
  2. (despre morți) regretat.
  3. vrednic de dispreț; fără însemnătate, fără valoare.
    Un biet funcționar.

Sinonime


Traduceri

Referințe




neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

biet, pl. bieten

  1. sfeclă

Cuvinte compuse

  • bietensoep
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.