sfeclă
română
Etimologie
Din greacă medie σεῦϰλον (séfklon), probabil prin intermediul slav sveklŭ.
Pronunție
- AFI: /'sfe.klə/
Substantiv
| Declinarea substantivului sfeclă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sfeclă | sfecle |
| Articulat | sfecla | sfeclele |
| Genitiv-Dativ | sfeclei | sfeclelor |
| Vocativ | sfeclă, sfeclo | sfeclelor |
- (bot.) (Beta) specie de plante erbacee cu frunze lucioase și cu rădăcina cărnoasă de culoare albă sau roșie, folosită ca aliment, ca plantă furajeră sau în industrie, pentru extragerea zahărului; nap.
Sinonime
- (bot.) (prin Maram.) burac, (Mold.) pangea
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- sfeclă de zahăr
- sfeclă furajeră
- sfeclă roșie
Vezi și
Traduceri
plantă; legumă
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.