sfeclă

română

Etimologie

Din greacă medie σεῦϰλον (séfklon), probabil prin intermediul slav sveklŭ.

Pronunție

  • AFI: /'sfe.klə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfeclă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfeclă sfecle
Articulat sfecla sfeclele
Genitiv-Dativ sfeclei sfeclelor
Vocativ sfeclă, sfeclo sfeclelor
  1. (bot.) (Beta) specie de plante erbacee cu frunze lucioase și cu rădăcina cărnoasă de culoare albă sau roșie, folosită ca aliment, ca plantă furajeră sau în industrie, pentru extragerea zahărului; nap.

Sinonime

  • (bot.) (prin Maram.) burac, (Mold.) pangea

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.