țață
| Vezi și : tata, tată, tață, țâța, țâță |
română
Etimologie
Origine disputată. Poate o formație expresivă sau din neogreacă τσάτσα (tsátsa).
Pronunție
- AFI: /'ʦa.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului țață | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | țață | țațe |
| Articulat | țața | țațele |
| Genitiv-Dativ | țaței | țațelor |
| Vocativ | țațo | țațelor |
- (pop.) mătușă.
- termen de respect cu care cineva se adresează (la țară) unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă; lele.
- (pop.) termen alinător dat de un bărbat femeii iubite; mândră.
- (peior.) epitet pentru o femeie vulgară, lipsită de gust și de finețe; mahalagioaică.
Sinonime
- 1: mătușă
- 2: lele
- 3: mândră
- 4: mahalagioaică, mahalagiță
Cuvinte derivate
Traduceri
mătușă
|
|
femeie cu apucături grosolane
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.