vulgar

română

Etimologie

Din franceză vulgaire < latină vulgaris.

Pronunție

  • AFI: /vul'gar/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
vulgar
Singular Plural
Masculin vulgar vulgari
Feminin vulgară vulgare
Neutru vulgar vulgare
  1. ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc.
  2. lipsit de originalitate; comun, obișnuit, banal.
  3. (înv.; despre limbă) vorbit de popor, popular.
  4. lipsit de suport științific; neștiințific.
    Materialism vulgar.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.