mândră

română

Etimologie

Din mândru.

Pronunție

  • AFI: /'mɨn.drə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mândră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mândră mândre
Articulat mândra mândrele
Genitiv-Dativ mândrei mândrelor
Vocativ mândro mândrelor
  1. (pop.) persoană pentru care cineva de sex opus simte o afecțiune deosebită; dragă, iubită.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.