tactică

română

Etimologie

Din tactic.

Pronunție

  • AFI: /'tak.ti.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tactică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tactică tactici
Articulat tactica tacticile
Genitiv-Dativ tacticii tacticilor
Vocativ tactică tacticilor
  1. parte componentă a artei militare care se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate.
  2. știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental.
  3. (p.gener.) totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.