stropitoare

Etimologie

Din a (se) stropi + sufixul -toare.

Pronunție

• AFI: /stro.pi'to̯a.re/

Substantiv

1. vas de tablă, de material plastic etc., de mărimea unei găleți, cu toartă și cu o țeavă aplicată pe partea laterală a peretelui exterior, la care este adaptat un dispozitiv în formă de sită, care servește la stropitul culturilor din grădini.
2. recipient mare, de obicei cilindric, montat pe un cadru cu roți și prevăzut cu un dispozitiv de proiectat apa, care servește la stropitul străzilor; vehicul prevăzut cu un asemenea recipient.
3. (înv.) pulverizator.
4. pămătuf făcut din bucăți de cârpă, cu care fierarul stropește cu apă cărbunii prea înfierbântați din vatra fierăriei.

Referințe

• DEX '98 via DEX online