cărbune

română

Etimologie

Din latină carbōnem sau carbo, carbonis

Confer italiană carbone, provensală carbó, franceză charbon, spaniolă carbón și portugheză carvão.

Pronunție

  • AFI: /kər'bu.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
cărbune
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cărbune cărbuni
Articulat cărbunele cărbunii
Genitiv-Dativ cărbunelui cărbunilor
Vocativ cărbune cărbunilor
  1. (geol.) rocă combustibilă amorfă, de culoare gălbuie, brună până la neagră, friabilă, formată prin îmbogățirea în carbon (în lipsa oxigenului din aer) a resturilor unor plante din epocile geologice și folosită drept combustibil și ca materie primă în industria chimică și în metalurgie.
    Cărbunele este o rocă sedimentară.
  2. (spec.) material combustibil de culoare neagră, ușor și sfărâmicios, rezultat din arderea incompletă a lemnului sau ca produs secundar la distilarea uscată a lemnului, folosit în siderurgie, drept combustibil etc.; mangal.
    Cărbunele este folosit drept combustibil.
  3. (spec.) creion negru obținut dintr-un lemn de esență foarte moale, carbonizat, folosit la desen, crochiuri, schițe etc.
  4. (med.) antrax.
  5. (fitop.) (la plante) tăciune.
    Plantă atacată de cărbune.
  6. (bot.; reg.; la pl.) (Phyteuma spiciforma și Phyteuma orbiculare) plantă erbacee cu frunze ovale la bază, lanceolate mai sus și flori negre-violacee; spinuță.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A se face cărbune = (despre alimente) a se arde
  • A sta (ca) pe cărbuni (aprinși) = a fi foarte nerăbdător

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.