buncăr

română

Etimologie

Din germană Bunker. Confer rusă бункeр (bunker).

Pronunție

  • AFI: /'bun.kər/


Substantiv


Declinarea substantivului
buncăr
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ buncăr buncăre
Articulat buncărul buncărele
Genitiv-Dativ buncărului buncărelor
Vocativ buncărule buncărelor
  1. construcție alcătuită dintr-un recipient de oțel, de beton etc. și un schelet de susținere, destinată depozitării temporare a unor materiale granulare.
  2. cutie metalică destinată depozitării pieselor la mașinile-unelte în vederea prelucrării lor.
  3. compartiment amenajat pe nave pentru depozitarea combustibilului (cărbuni).
  4. mic adăpost blindat; cazemată.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.