cârpă

română

Etimologie

Din bulgară кърпа (kărpa), sârbocroată krpa.

Pronunție

  • AFI: /'kɨr.pə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cârpă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cârpă cârpe
Articulat cârpa cârpele
Genitiv-Dativ cârpei cârpelor
Vocativ cârpă cârpelor
  1. bucată de pânză sau de stofă (veche), folosită de obicei în gospodărie (la ștergerea prafului, a vaselor etc.), ca materie primă în industria hârtiei etc.
  2. scutec.
  3. (fig.) om fără personalitate, care face întotdeauna orice i se spune.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.