parca

Vezi și : parcă

română

Etimologie

Din franceză parquer.

Pronunție

AFI: /parˈka/

Verb

Conjugarea verbului parca
Infinitiv	a parca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	parchez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să parcheze
Participiu	parcat
Conjugare	I

(v.tranz.) a lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc.
A parca un vehicul.

Sinonime

gara

Cuvinte derivate

Traduceri

a așeza într-un parc (autovehicule); a gara

afrikaans: parkeer (Afrikaans)
arabă: وقّف (wáqqafa) (العربية)
chineză: 停 (tíng) (中文)
coreeană: 주차하다 (juchahada) (한국어)
daneză: parkere (dansk)
engleză: park (English)
esperanto: parki (Esperanto)
finlandeză: pysäköidä (suomi)
franceză: garer (français), parquer (français)
germană: parken (Deutsch)
italiană: sostare (italiano), parcheggiare (italiano)

maghiară: parkolni (magyar), várakozni (magyar)
neerlandeză: parkeren (Nederlands)
papamiento: parker (Papiamentu)
poloneză: parkować (polski)
portugheză: estacionar (português)
rusă: ставить на стоянку (stávit’ na stojánku) (русский)
spaniolă: parquear (español), estacionar (español)
suedeză: parkera (svenska)
swahili: kuegesha (Kiswahili)
turcă: park etmek (Türkçe)

Etimologie

Din parca.

Verb

forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru parca.

Etimologie

Din parcă.

Pronunție

AFI: /ˈpar.ka/

Substantiv

forma de singular articulat pentru parcă.

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.