găleată

română

Etimologie

Din latină galleta.

Pronunție

  • AFI: /gəˈle̯a.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
găleată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ găleată găleți
Articulat găleata gălețile
Genitiv-Dativ găleții găleților
Vocativ găleată găleților
  1. vas de lemn, de metal etc. de forma unui trunchi de con cu baza mare în partea superioară, cu toartă, folosit pentru transportul (și păstrarea) unor lichide, unor materiale granulare sau pulverulente etc.; conținutul acestui vas; căldare.
  2. veche măsură de capacitate pentru lapte, cereale etc., a cărei valoare a variat în timp, pe regiuni și pe substanțe; conținutul acestei măsuri.
  3. dijmă în grâne care se percepea în evul mediu, în țările române.

Expresii

  • A ploua (sau a turna) cu găleata = a ploua foarte tare, torențial


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.