rujă
| Vezi și : ruja |
română
Variante
Etimologie
Din bulgară ружа (ruža), руж (ruž) < inevitabil din latină rosa. Confer și sârbocroată ruža.
Pronunție
- AFI: /'ru.ʒə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rujă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rujă | ruji |
| Articulat | ruja | rujile |
| Genitiv-Dativ | rujii | rujilor |
| Vocativ | rujă | rujilor |
- (bot.; reg.) măceș.
- (bot.; reg.) trandafir.
- (fig.; pop.) nume dat unei persoane frumoase.
- (fig.; reg.) roșeață, rumeneală în obraz.
- (bot.) (Sedum rosea sau Rhodiola rosea) plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori galben-purpurii, grupate într-un buchet, care crește pe stâncile din regiunea alpină.
Sinonime
- 1: (bot.) măceș
- 2: (bot.) trandafir, roză
- 4: roșeață, rumeneală
- 5: (bot.) (reg.) durzoaș, roșățică, urechelniță, verzișoară, viorea, barba-lupului, curechi-de-stâncă, iarba-ciutei, iarba-urechii, varză-de-stâncă
Cuvinte derivate
- rujalină
- rujiță
- rujuliță
- rujuță
Cuvinte compuse
- ruja-soarelui
- rujă-de-deal
- rujă-de-toamnă
- rujă-floare-mare
- rujă-galbenă
- ruji-galbene
Vezi și
Traduceri
plantă; floare (Rosa canina)
|
plantă; floare (Rosa)
|
culoare roșie a feței
|
plantă; floare (Sedum rosea)
|
|
Etimologie
Din franceză ruche.
Substantiv
| Declinarea substantivului rujă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rujă | ruje |
| Articulat | ruja | rujele |
| Genitiv-Dativ | rujei | rujelor |
| Vocativ | rujă | rujelor |
- (fam.) bandă de pânză, de stofă, de dantelă etc. plisată sau încrețită, care servește ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte.
Paronime
Vezi și
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.