urechelniță

română

Etimologie

Din ureche + sufixul -elniță.

Pronunție

  • AFI: /u.re'kel.ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
urechelniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urechelniță urechelnițe
Articulat urechelnița urechenițele
Genitiv-Dativ urechelniței urechelnițelor
Vocativ urechelniță, urechelnițo urechelnițelor

I.

  1. (entom.) (Forficula auricularia) insectă de culoare castanie din ordinul Dermaptera, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, având la capătul abdomenului două prelungiri în formă de clește mare (cerci).
  2. (entom.) (Lithobius forficatus) animal miriapod cu capul mare, cu antenele lungi, cu prima pereche de picioare mai lungă, transformată într-un fel de clești îndreptați îndărăt.
  3. (entom.) cârcăiac.

II.

  1. (bot.) (Sempervivum tectorum) plantă erbacee meliferă, cu frunze ovale cărnoase, terminate printr-un vârf ascuțit și așezate în formă de rozetă, cu flori roșii sau roz așezate în partea superioară a tulpinii.

Sinonime

I.

II.

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.