antenă
română
Etimologie
Din franceză antenne < latină antenna.
Pronunție
- AFI: /an'te.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului antenă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | antenă | antene |
| Articulat | antena | antenele |
| Genitiv-Dativ | antenei | antenelor |
| Vocativ | antenă | antenelor |
- (adesea fig.) fiecare dintre cele două firișoare mobile care se află la capul unor insecte, al crustaceelor și al miriapodelor și care servește ca organ de simț.
- conductă sau ansamblu de conducte electrice aeriene care formează un circuit electric (folosit în radiocomunicații).
- bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg, spre a ține o parte din pânzele unei corăbii.
- (fam.; adesea la pl.) sursă de informații.
Cuvinte compuse
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
- DEX online: „antenă”
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.