prescuriță

română

Etimologie

Din prescură + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /pres.ku'ri.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
prescuriță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prescuriță prescurițe
Articulat prescurița prescurițele
Genitiv-Dativ prescuriței prescurițelor
Vocativ prescuriță prescurițelor
  1. (bot.) (Sempervivum soboliferum sau Sempervivum globiferum) plantă erbacee cu frunze dispuse în rozetă, cu flori alb-gălbui.

Cuvinte apropiate

  • prescornic
  • prescuranță
  • prescurar
  • prescurariță
  • prescură
  • prescurăreasă

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.