bujor

română

Etimologie

Din bulgară божур (božúr) < slavă (veche) *božurъ.

Pronunție

  • AFI: /bu'ʒor/


Substantiv


Declinarea substantivului
bujor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bujor bujori
Articulat bujorul bujorii
Genitiv-Dativ bujorului bujorilor
Vocativ - -
  1. (bot.) (Paeonia) nume dat unor plante erbacee, dintre care una (numită și bujor-de-grădină) are flori mari, roșii, roz sau albe, iar alta (numită și bujor-de-câmp) are flori roșii ca sângele.
  2. (fig.) roșeață naturală a obrajilor.

Sinonime

  • 1: (bot.) (reg.) rujă, rujioară, rușioară, (prin Transilv.) băbărujă
  • 2: roșeață

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • Un bujor de fată = copil frumos


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.