jura

Vezi și : Jura, jură, jurá, jūra, jūrā, jūrą

română

Etimologie

Din latină jurare.

Pronunție

  • AFI: /ʒuˈra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) jura
Infinitiv a (se) jura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) jur
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) jure
Participiu jurat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ.
    Jura fedilitate.
  2. (v.tranz.) a întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie.
  3. (v.refl.) a promite prin jurământ.
    Jur!
  4. (v.refl.) (pop.) a se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate).
  5. (v.tranz.) (pop.) a ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din jura.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru jura.

Referințe




poloneză

(polski)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. jurasic.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.