conjura

română

Etimologie

Din franceză conjurer < latină conjurare.

Pronunție

  • AFI: /kon.ʒu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
conjura
Infinitiv a conjura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 conjur
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să conjure
Participiu conjurat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a ruga cu stăruință; a implora.
  2. (v.intranz.) (rar) a conspira, a unelti; a complota.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.